Biserica de sub salcie

Dinu Săraru, unul dintre marii scriitori români contemporani, a oferit o prefață entuziastă la volumul „Biserica de sub salcie":

„Iată o nouă carte scrisă de Nicolae Croitoru. În paginile sale de proză din volumul Biserica de sub salcie ne vom întâlni cu un investigator al universului ţărănesc pe care-l cunoaşte dinăuntru şi pe care îl evocă în împrejurări de esenţă, capabile să ne facă să redescoperim spiritualitatea ţărănească a zilelor noastre în imagini nu numai convingătoare, nu numai grav şi viu grăitoare, dar şi din perspectiva unei priviri lucide care nu exclude ironia, absurdul, satira grotescă, fantasticul sau farsa tragică".

Valeriu Râpeanu, critic literar renumit, a evaluat opera astfel:

„Cu această carte Nicolae Croitoru dovedeşte înzestrările unui prozator puternic, posedând calităţile unui observator atent al psihologiei colective şi individuale. Privirea sa asupra realului prin care a trecut, relevând deopotrivă, treptat sau brutal, credinţe ancestrale, se transferă în lumile fantasticului şi ale absurdului, luminând o faţetă nouă a existenţei. Începând cu acest volum, Nicolae Croitoru intră, fără ezitare, în rândul prozatorilor confirmaţi pe deplin".

Octavian Ştireanu a oferit o analiză literară profundă:
„Şi în această carte, ca şi în poeziile sale, Nicolae Croitoru ridică Omul la rangul unei religii supreme. Biserica de sub salcie este, din acest punct de vedere, o capodoperă. Scriitorul se apropie debordant de tipul literar regăsit în Rinocerii lui Eugen Ionesco sau în 1984 al lui George Orwell. Propunând propria sa viziune asupra realităţii, scriitorul se situează acolo unde s-au aflat dintotdeauna conştiinţele reprezentative ale unei naţiuni".

Analiza literară din perspectiva criticului Ion Cristoiu:

Ion Cristoiu, cunoscut jurnalist și critic literar, a realizat o analiză amplă a volumului în contextul operei complete a lui Nicolae Croitoru:
„Biserica de sub salcie m-a surprins prin deosebita capacitate a autorului de a-și face de cap prin ceea ce pe vremuri se numea, cu trimitere la Un veac de singurătate al lui Gabriel Garcia Marquez sau la Serile de lîngă cătunul Dikanka, al lui Gogol, realism magic. Realismului magic i se spune azi fantasy. Acest talent – rar la prozatorii noștri – de a conferi fantasticului forța realului, de a trece de la real la fabulos și invers în chip firesc".

Cristoiu remarcă că „În volumul Biserica de sub salcie fantasticul se manifestă în hotarele satului românesc", evidențiind dimensiunea locală și universală a operei